Vatra Romanească Cluj

ISTORIA “ VETREI ROMÂNEŞTI “

După lovitura de stat din 22 decembrie 1989, militarii transferă puterea, unui guvern civil întocmit la repezeală din câţiva aşa zişi oponenţi ai vechiului regim, oponenţi tinuţi în rezervă de serviciile secrete româneşti în conivernţă cu cele străine, deoarece numai aşa se poate explica cum aceştia în ciuda opresiunii sistemului comunist se puteau mişca liber între Washington şi Moscova sau erau ţinuţi sub protecţie, având grije de a li se asigura pe diferite căi, o mediatizare excesivă.

Acestui pumn de aşa zişi dizidenţi li s-au adăugat unii zurbangii căţărători pe baricadele rebeliunii iscate şi oportuniştii proveniţi din eşaloanele III şi IV a patridului comunist elemente fără valoare, frustraţi, dornici de afirmarea, la care nu au putut ajunge în mod normal, din funcţiile minore pe care le-au deţinut în partid, ca urmare capacităţilor limitate şi a caracterului moral deficitar.

Pe mâna unor astfel de conducători, care nu aveau habar ce trebuie să facă cu puterea ce o aveau, a ajuns tara fiind la cheremul salariaţior din ministerele ce le-au preluat.

În aceste condiţii asistăm la o disoluţie a puterii de stat, insturându-se o dezordine care putea duce la descompunerea totală a statului român.

De această stare au început să profite duşmanii de secole a poporului român, care credeau că a sosit momentul de aşi reliza visul anacronic de a dezlipi Transilvania de trupul ţării şi a o alipi Ungariei în vederea realizării visului fantasmagoric al ungurimii retrograde, de a realiza Ungaria Mare medievală, cum era prin secolul X e.n.

Aşa se face că în data de 24 decembrie ia naştere UDMR –ul organizaţia fascistă revizionistă şi iredentistă a ungurilor din Transilvania. Organizaţia exista, cu siguranţă, dinainte şi probabil activa în clandestinitate, într-o altă formulă organizatorică, având în vedere rapiditatea în care ea s-a constituit.
Conţinutul Platformei – Program a U.D.M.R.-ului solicita, pentru ungurii minoritari, nici mai mult nici mai puţin, decât autonomia culturală şi locală a Transilvaniei.

Anul 1990 debutează într-un climat de nelinişte, pentru românii din Transilvania, ca urmare a evenimentelor tragice, ce au avut loc în ultimele zile a le lunii decembrie când au fost schingiuiţi şi omorâţi români din judeţele Harghita şi Covasna, de presiunile exercitate de câtre unguri asupra românilor din aceste judeţe cerându-li-se să părăsească aceste locuri, de materialele de propagandă antiromânească introduse în ţară şi de de procesul de destabilizare a învăţământului românesc, prin debutul ofensivei de separare a şcolilor şi claselor mixte româno – ungureşti.

Aceste acţiuni au avut câmp de manifestare ca urmare a derutei şi incapacităţii guvernului provizoriu de a stăpâni furia oarbă a srtăzii bucureştene şi de a se ocupa de treburile ţării deosebit de complexe ca urmare a trecerii de la un sistem social la altul.

În faţa ofensivei hungariste intelectualitatea din marile oraşe din Transilvani cu deosebire Târgu Mureş şi Cluj Napoca pe fondul disoluţiei statului, încearcă a înfăptui o rezistenţă prin organizare unor întâlniri cu menirea de a conştientiza situaţia gravă în care se găsea statul şi de a informa organele statului de pericolele ce se pregătesc în vederea destrămării României.

Urmare a acestor consfătuiri se trimit delegaţii pentru a prezenta situaţia guvernului provizoriu, conducerii armatei şi liderilor partidelor istorice ce erau în organizare.

Au fost abordaţi în această direcţie înmânându-le scrisori de atenţionare asupra acţiunilor destabilizatorea întreprinse de minoritatea ungară cu sprijinul puternic din exerior: Ion Iliescu preşedintele FSN, Petre Roman primul –ministru, Alexandru Todea episcopul greco catolic, Petru Boilă , nepot a lui Iuliu Maniu, şi Corneliu Coposu membru marcant al PNŢ.

Rezultatele nu sunt încurajatoare, guvernul provizoriu condus de Consiliul Frontului Salvării Naţionale nu au vrut să conştientizeze pericolul, conducerea armatei era în derută ca urmare a divergenţelor interne, partidele istorice erau în organizare, cu o ideologie anacronică înclinate spre monarhie, cu o atitudine de răzbunare, negând tot ce a creat vechiul sistem, taxându-ne ca pe nişte comunişti naţionalişti, extremişti.
Fiind respinşi de toţi cei la care am apelat pentru a interveni în reglementarea situaţiei din Transilvania ca urmare a acţiunilor destabilizatoare a ungurimii agitată puternic din exterior, de cele mai proeminente persoane din conducerea statului ungar, a trebuit să trecem la adoptarea unei forme de rezistenţă autonome.
După mai multe adunări ale unor grupuri de iniţiativă unde s-a discutat despre modul de organizare a rezistenţei românilor transilvăneni, care nu mai voiau să fie victimele unei rupturi de România aşa cum s-a întâmplat în anul 1940, unde s-a stabilit denumirea organizaţiei, s-au creionat platforma – program şi statutul unei noii organizaţii, s-a trecut la înfiinţarea acesteia.

Astfel de adunări constituante pentru înfiinţarea organizaţiei „Vatra Românească” au avut loc mai întâi la Târgu Mureş în data de 1 februarie 1990 şi apoi independent la Cluj Napoca în 4 februarie, alegându-se dintre participanţi la aceste consfătuiri, Comitetele Directoare a acestora.

Organizaţia Vatra Românească Târgu Mureş a fost înregistrată la Tribunalul din Târgu Mureş la data de 6 februarie 1990 cu program şi statut propriu iar Organizaţia Vatra Românească Cluj Napoca a fost întregistrată la tribunalul din Cluj Napoca tot la data de 6 februarie 1990 cu program şi statut propriu, astfel că în Transilvania funcţionau două organizaţii autonome ala Vetrei Româneşti care aveau programe şi obiective asemânătoare, situaţie care se menţine şi în prezent.

Organizarea rezistenţei româneşti sub VATRA ROMÂNEASCĂ nu a fost lipsită de importanţă deoarece acesta a fost stânca de care s-au zdrobit forţele ravanşarde ungare cînd au încercat în 15 martie 1990 o acţiune în forţă de desprindere a unei părţi din trupul ţării.

Scenariu de la Târgu Mureş a fost repetat după mai mulţi ani în fosta Jugoslavia unde ca urmare a acţiunii în forţă a armatei, lucru ce s-a urmărit, a reuşit, lucru ce a condus la atomizarea acestei ţări sub privirile binevoitoare chear a ţărilor care au participat după primul război mondial la constituirea acesteia.
La Târgu Mureş forţelor iredentiste hungariste bine organizate cu materiale contondente realizate dinainte în fabricile conduse de unguri, cu megafoane prin care se coordona mişcările maselor de demonstranţi unguri întărâtaţi instalate pe clădiri, cu echipe de filmare aduse din ţări străine, pentru a arăta întregii Europe sălbăticia poporului român asupritor, au început ofensiva de ocupare a instituţiilor din oraş.

Nu au reuşit să-şi îndeplinească scenariul minuţios întocmit, datorită ripostei calme calculate a populaţiei româneşti din oraş şi din unele sate din zonă, astfel că au arătat lumii întregi, contrariu, forţa oarba a unei minorităţi frustrate care doreau întoarecerea la reglementările medievale de asuprire prin teroare a unei majorităţi zdrobitoare de români.

Deşi statele Europene intoxicate de propaganda revizionistă ungară susţinută de o diasporă activă, erau dispuse să dea dreptate cerinţelor minorităţi ungare, nu acelaşi lucru s-a întâmplat în SUA unde principiile democraţiei sunt mai puternice şi diligenţele emisarilor unguri, aici, bazate pe minciuni sfruntate, nu au avut nici un ecou.

În principiu obiectivele noii orcganizaaţii de rezistenţă a românilor transilvăneni erau următoarele:
Vatra Românească este o organizaţie social culturală şi de atitudine civică a românilor de pretutindeni, ea asumându-şi rolul de a continua şi concretiza principiile şi ideile izvorâte din năzuinţele fundamentale ale poporului român exprimate în actele istorice ale Unirii Principatelor române din 1859 şi ale desăvârşirii statului naţional român din 1918.

Îşi propune să militeze pentru întărirea unităţii de acţiune a tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de naţionalitate, profesie, sex, confesiune sau convingeri politice.

Uniunea se pronunţă hotărât împotriva oricăror manifestări de autonomie teritorială sau de separatism.
Apără prin toate mijloacele integritatea şi suveranitatea României, apără limba română ca singura limbă oficială a statului, apără valorile culturale româneşti, recunoscând totodată, necesitatea valorificării culturii tradiţionale a minorităţilor conlocuitoare.

Vatra Românească primeşte în rândurile ei, ca membrii, toţi cetăţenii ţării, indiferent de apartenenţa lor politică sau etnică, exceptând pe acei care aparţin unei organizaţii antiromâneşti.
Vatra Românească nu urmăreşte obţinerea puterii, ea ne fiind partid politic, dar îşi asumă îndatorirea, ca organizaţie de atitudine civică, să-şi exprime poziţia faţă de evenimentele politice sau nepolitice aflate în prim planul vieţii politico sociale a ţării la un moment dat.

Militează consecvent pentru apărarea, consolidarea şi dezvoltarea demnităţii naţionale
Cu un astfel de program sub egida Vetrei Româneşti din Târgul Mureş are loc aici în data de 8 februarie 1990 Adunarea Populară din sala Polivalentă la care participă 200 de delegaţi din întreaga ţară şi câteva sute de invitaţi.
Cu această ocazie se face cunoscută noua organizaţie înfiinţată de rezistenţă a românilor din întreaga ţară împotriva acţuinilor destabilizatoare ale forţelor străine ce complotează pentru distrugerea României, prezentându-se programul şi statutul acesteia.

După această adunare de la Târgu Mureş în semn de solidaritate în întreaga ţară au loc adunări de constituire a organizaţiilor teritoriale ale Vetrei Româneşti, acţiunea primind o amploare deosebită mai ales după evanimentele din martie 1990 de le Târgu Mureş.

În aceaastă atmosferă de profund patriotism, în 4-6 mai 1990 a avut loc prima Conferină Naţională a Vetrei Româneşti la Târgu Mureş unde s-a constituit Uniunea Naţională Vatra Românească formată din cele două organizaţii înfiinţate la Târgu Mureş şi la Cluj Napoca şi din filialele din 33 de judeţe din ţară care s-au afiliat organizaţiei Vatra Românească Târgu Mureş.

Cu această ocazie au fost adoptate Programul şi Statutul Uniunii, a fost ales Comitetul Naţional de Coordonare şi Comitetul Naţional Director.

În cadrul lucrărilor conferinţei s-au propus:
Declararea zilei de 1 Decembrie ca zi naţională a României
Adoptarea marşului „Deşteaptă-te române” ca imn naţional
Întreprinderea diligenţelor necesare pentru retrocedarea României a Basarabiei şi a Bucovinei

Uniunea Vatra Românească în calitate de componetă a societaţii civile nu a participat la alegerile din mai 1990 şi nici la cele din 1992 deşi unii din membrii ei au fost aleşi pe listele unor partide în care s-au înscris în Parlament, desfăşurând o activitate benefică în acele vremuri tulburi pentru consolidare puterii de stat şi apărarea integrităţii României.

Vatra Românească se bucură în continuare de o mare simpatie având filiale în toate judeţele ţării deşi trece prin multe convulsii ca urmare luptelor ce se dau între două curente apărute unul de a se transforma Vatra Româneasacă în partid şi al doilea de a rămâne în societatea civilă.

Pe această temă au loc mai multe întâlniri ale Comitetului Naţional Director, nu lipsite de confruntări dure în 2 martie la Ploieşti, în 15 mai la Cluj Napoca şi în 1-2 iunie 1991 la Târgu Mureş, ajungându-se la concluzia că este bine ca pentru o mai bună influenţă în conducerea ţării să se constitue un partid format din unii mambrii ai U.V.R.

În anul 1991 din Vatra Românească se desprind o parte de membrii care aderă la Partidul Unităţii Naţionale înfiinţat la Braşov, fomând majoritatea unui partid ce se pretindea o prelungire politică pentru reprezentare în parlament a Uniunii Vatra Românească.

Nu a fost să fie aşa, deoarece după obţinerea reprezentării parlamentare cu sprijinul puternic al organizaţiei Vatra Românească noii aleşi, au uitat cine i-a propulsat şi au acţionat autonom fără a se mai consulta în acţiunile întreprinse cu U.V.R., uitând de obligaţiile asumate de a ajuta această organizaţie, prin finanţarea acţiunilor ei din bugetul de stat aşa cum sunt finanţate şi celelalte organizaţii culturale dintre care unele luptă pentru disoluţia statului român.

Pentru a avea însă susţinerea electorală au menţinut însă confuzia că sunt emanaţia Vetrei Româneşti şi pentru ca această confuzie să fie şi mai mare au întrodus în sigla partidului însemnele V.R.
În 9-11 septembrie 1993 are loc la Deva ceea de-a II.- a Conferinţă Naţională a Vetrei Româneşti. La această conferinţă în afară de obişnuitele rapoarte asupra activităţii depuse în perioada parcursă de la ultima Conferinţă Naţională s-au adoptat modificări la statutul Vetrei Româneşti, s-au ales noilor organe de conducere ale organizaţiei şi s-a înfiinţat organizaţia de copii a Vetrei Româneşti cu denumirea „Crăişorii”
Din păcate după Conferinţa Naţională de la Deva activitatea Vetrei Româneşti s-a diminuat din intensitate, aceasta şi pe fondul acţiunilor de marginalizare întrprinse de partidele Coaliţiei Democratice la care nu am avut audienţă, aceste deşi se intitulau naţionale, au dus o politică antinaţională, făcând totul pentru a desfiinţa Vatra Românească.

Activând în acest climat ostil am considerat oportun să ne îndreptăm atenţia spre P.D.S.R.partid în opoziţie, care a fost dispus să întreţină un dialog cu noi promiţându-ne sprijin logistic pentru redresare, în coniţiile în care va ajunge la guvernare la alegerile din 2000.
În această direcţie ca urmare a mai multor runde de convorbiri cu preşedintele acestui partid Ion Iliescu s-a convenit să întocmim un Protocol de Colaborare şi Parteneriat Politic semnat de conducătorii celor două organizaţii în sedinţa Comitetului Central al P.S.D.R. din 30 iulie 1999, în aplauzelor tuturor membrilor acestui organism de conducere şi a unor delegaţi ai Vetrei Româneşti .

Sub aceste auspicii are loc ceea de-a III Conferinţă Naţională a Vetrei Româneşti în data de 11 decembrie 1999 la Târgu Mureş la care participă ca invitaţi unii lideri ai P.S.D.R. în frunte cu preşedintele Ion Iliescu care ţine şi o cuvântare prin care arată unitatea de idei între programele celor două organizaţii în domeniul afirmării demnităţii naţionale şi scoaterea din marasmul economic în care a fost adusă ţara de Convenţia Democrată.
La această Conferinţă s-au adus modificări la Statutul U.V.R. ceea mai importantă fiind prevedera ca preşedinţii filialelor U.V.R. să nu pot fi în acelaşi timp şi preşedinţi ai organizaţiilor judeţene a unor partide.
S-au ales deasemeni noile organe de conducere al U.V.R.

La alegerile generale şi prezidenţiale P.S.D.R.-ul câştigă şi aveam speranţe în revigorarea activităţii UVR prin finanţării activităţilor acestei organizaţii din buget şi a accederii unor membrii ai Vetrei Româneşti în organele de conducere ale judeţelor.

Deziluzie copletă, după ce am susţinut prin luări de poziţii în mass.-media şi în adunările electorale P.S.D.R-ul, acest ne-a abandonat imediat ce a ajuns la guvernare, luând ca aliat tocmai U.D.M.R.-ul, în ciuda angajamentelor luate verbal şi scris, Protocolul de Colaborare ne fiind respectat de acesta.
Şi acest partid a continuat cu şi mai mare înverşunare seria trădării interesului naţional adoptând o serie de legi prin care se acordau favoruri nesperate etnicilor unguri prin Legea Administraţiei Publice Locale care introduce bilingvismul, Legea retrocedărilor bunurilor bisricilor ungureşti prin care se atribue acestora bunuri imobile construite prin participarea iobagilor români, bunuri aflate în proprietatea statului şi culminând cu ridicarea la Arad a statuii Ungariei Mari bătându-şi astfel joc de memoria celor peste 40.000 de români ucişi mişeleşte de armatele revoluţionare ungare în 1848.

Faţă de acestă situaţie ceeace era de prevăzut s-a îndeplinit, în mod unilateral Vatra Românească declară în 19 aprilie 2004, caduc Protocolul de Colaborare cu actualul P.S.D care de fapt nu a funcţionat decât pentru a susţine în alegeri P.S.D.R –ul

Întocmit
Prim Vicepreşedinte
Uniunea Naţională „Vatra Românească”
Ing. Ioan Traian Balota