Scrisoare deschisă către ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Categoria: Comunicate Publicat la: 30 Dec 2011
Către :
MINISTRUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
Domnului Ministru Daniel Funeriu
Incidentul petrecut la lotul national Under 16 al FRH, unde singurul jucator de nationalitate română din lot a fost umilit de colegii de etnie ungară, a scos la iveala detalii incredibile din hocheiul românesc şi ridică din nou problema loialităţii minoritarilor unguri faţă de statul român.
Problemele de acest fel sunt manifestate de mult la această disciplină sportivă condusă în mare majoritate de unguri şi care până acum când un tată de copil a avut curajul să le ridice au fost minimalizate şi tolerate de către Comitetul Olimpic Român.
Măsurile pe care preşedintele COR le-a anunţat, sunt cosmetice, ele nu sunt de natură să rezolve problemele de aici, dând dovadă încă o dată, că nu cunoaşte situaţia gravă de la acest sport.
De ani buni în fruntea FRH se afla etnici unguri, ce distrug şi sabotează cu bună ştiinţă restul cluburilor din România .
La Biroul Federal, doar doi oameni vorbesc limba română, în timp ce cluburile din ţară trimit scrisori doar în limba ungară.
Naţionala de seniori a României a pozat la finalul Campionatului Mondial din Croaţia din acest an cu steagul secuiesc şi la intonarea imnului Ungariei toţi au cântat cuvintele acestuia, pe când la intonarea imnului României nici unul nu a scos o vorbă.
Nu înţelegem ce caută ungurii la loturile naţionale de sport, cand ei nu recunosc această ţară şi o denigrează de fiecare data când au ocazia.
Faţă de situaţia existentă cerem desfiinţarea loturilor sportive de hochei de tineret şi seniori, destituirea antrenorilor respectivi şi restructurarea conducerii FRH, mutarea locului de antrenament al viitoarelor echipe reprezentative de hochei, ce se vor constitui majoritar din jucători români, într-un alt oraş care are baze corespunzătoare efectuării acestui sport.
Măsurile ce se vor lua trebuiesc a fi exemplare pentru a pune în gardă şi alte discipline sportive unde datorită unor antrenori lipsiţi de loialitate faţă de stat promovează valori ale minoritarilor în detrimentul românilor, justificând măsurile luate pe seama formei sportive care cu greu poate fi stabilită.
Românii trebuie să-si promoveze, valorile naţionale ce manifestă loialitate şi patriotism faţă de statul român.
Considerăm mai important la echipele reprezentative patriotismul, loialitate faţă de ţară decât forma sportivă efemeră a unui sportiv.
Ca plătitori majoritari de taxe şi impozite care constituesc baza finanţării formaţiunilor sportive reprezentative cerem ca în componenţa acestora, să fie încadraţi majoritar sportivii români care prin patriotismul lor să afirme valorile autentice româneşti în confruntările internaţionale.
Uniunea Vatra Românească Cluj
Comitetul Director
ing. Ioan Traian Balota
Diagnostic: “Curat murdar”
Categoria: Conferinte Publicat la: 30 Dec 2011
Scriitorul clujean Viorel Cacoveanu şi-a lansat astăzi, la sediul Vetrei Româneşti din Cluj-Napoca, volumul “Curat Murdar”, o carte în care este surprins în mod ironic spiritul acestor vremuri trăite de români, chiar după cei 100 de ani după ce Caragiale a folosit această replică în cadrul schiţelor sale.
“Cu spiritul lui de introspecţie, de critică ascuţită, a surprins o serie de probleme ale societăţii româneşti, care sunt tratate sub o formă de glumă, care face ca această carte să fie uşor de citit şi angrenantă. Stilul domnului Cacoveanu face ca cititorii să citească toată cartea până la capăt, indiferent despre ce gen este vorba; ştie să discearnă din general, particularul, şi să dea o notă de glumă societăţii în care trăim”, a declarat preşedintele Vetrei Româneşti, Traian Balota.
Autorul cărţii a menţionat că mesajul cuprins în acest volum îl doreşte ca un diagnostic al societăţii, având în vedere că “Scriitorul nu tratează, ci doar pune un diagnostic”.
Viorel Cacoveanu se declară influenţat de un citat din Einstein, care a lăsat următorul mesaj: “lumea e un loc periculos nu din cauza celor care fac rău, ci a celor care nu fac nimic”.
“Tot timpul am vrut să fac ceva, dar fără să ştiu de citatul acesta. Nu am vrut să mă las călcat în picioare în ţara mea”, adaugă dânsul.
Cacoveanu este caracterizat drept un mare caracter şi o conştiinţă în acelaşi timp, un om care rămâne acum la fel de incomod în calea prostiei şi a nedreptăţii, precum era pe vremea comunismului din România. Acesta şi-a păstrat în literatură uneltele gazetarului, şi dacă în trecut vedea găurile din caşcavalul mare al socialismului, astăzi face acelaşi lucru, însă acum denunţă găurile din caşcavalul zilelor trăite sub capitalismul de stradă, în care ne afundăm din ce în ce mai mult.
“Scriitorul are o atitudine foarte tranşantă, nu poate să tacă, ceea ce este specific tuturor marilor scriitori, stă drept, cu coloană vertebrală. A avut înainte de 1989 multe probleme din această cauză, iar piesele îi erau ciopârţite de comunişti. Astăzi, teatrul nostru e foarte frumos, dar foarte exibiţionist. Nu se mai promovează relaţiile în care oamenii vorbesc normal şi totul este spus foarte simplu”, s-a spus în prezentarea literară a cărţii “Curat murdar”.
Lui Barbu Bălan, preşedintele executiv al Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic i se pare că autorul acestei cărţi “se află încă în refugiu şi aşteaptă ziua în care se va întoarce liniştit acasă, la Ardealul liber, fără iredentişti, şovini, şi cu români curaţi care să nu-şi trădeze fraţii pentru un blid de fasole”.
Cercetătorul Vasile Lechinţan constată că două concluzii trebuie extrase din demersul lui Viorel Cacoveanu: trebuie modelată o societate a intelectualului atitudinal şi trebuie ca intelectualul să fie împiedicat din a se închide în turnul lui de fildeş, dând astfel frâu liber ignoranţilor celor care îşi fac de cap.
Ofensiva Monarhiei
Categoria: Comunicate Publicat la: 20 Oct 2011
Climatul politic actual din ţara noastră e din păcate, unul deplin haotic, de dispute oriunde şi pentru orice, de duşmănie şi ceartă , de contestare şi ură, de neînţelegeri uriaşe şi adversităţi tipice luptei de clasă de odinioară. Cu alte cuvinte un climat întru totul nefavorabil, mucii. creaţiei, progresului. Să adăugăm criza economică, ventiă dinafară şi sporită dinăuntru şi vom înţelege ceasul gru de cumpănă, prin care trece acest popor. Vom înţelege fie şi-n parte dezechilibrul zbuciumul şi disperarea lui. Dar mai ales crunta lui dezbinare, de care profită din plin duşmanii.
Ei bine, nu sunt destule toate aceste nenorociri, că a mai apărut una : ex-regele vrea sau a fost poftit de câţiva trepăduşi să vorbească în Parlamentul Ţării. Ce rost are această intervenţie? Cine o face şi dece o face ? Va ajută fie cu un strop acestui popor? Iată intrebări, care au demult un răspuns. Apariţia, contestată de mulţi, dorită de foarte puţini, ce-şi doresc un stăpân, a ex-regelui ne va dezbina şi mai mult, nu ne va uni. Va deschide un front între monarhişti şi adversarii lor. Cine, ce va câştiga? Vom pierde toţi.
Despre fostul rege vom spune că a avut un destin total potrivnic şi trist. Domnia, istoria, viaţa nu l-au vrut. A fost un fel de nobil cerşetor, mereu în goana oarbă după tronul pe care nu l-a avut niciodată. Căci ţara au condus-o cei de lângă tron. Nu vom discuta despre actul de la 23 august. Atunci, principala trădarea a fost făcută de englezi şi de americani care ne-au vândut ca pe vite comunismului. De neuitat acel 90% din influenţa asupra Romaniei dat de Churchill lui Stalin.
Dar copilul rege mereu cu un tutore alături a participat şi el la trădare prin actul de la 23 August când a dat pe tavă ruşilor întreaga ţară cu cei 163 .000 de ofiţei şi soldaţi ridicaţi din tranşeie, cari au luat drumul Siberiei luaţi ca prizonieri de război din care puţini s-au mai întors îngroşând numărul văduvelor şi orfanilor de război.
“Tara a fost lăsată la cheremul ruşilor care au distrus, au violat şi au furat totul până la 12 septembrie când s-a încheiat armistiţiu, deşi în seara zilei de 23 august regele de atunci jstificându-şi actul a minţit ţara spunând la radio că acest act a fost semnat .
Pentru acest lucru a primit cea mai înaltă distincţie de la Stalin „Ordinul Victoriei”. Putea să-l refuze? Putea, dar nu a vrut!! De ce? Ca să fie rege! Ca să domnească! Şi-a prelungit domnia până în anul 1947, când după negocieri mercantile a renunţat la tron pentru el şi pentru urmaşi lui, în contul unei rente viagere de 120.000 de franci elveţieni şi numeroase valori duse cu el încărcate în cele 7 vagoane ce l-au însoţit, în care erau bunuri evaluate la peste 500.000 de franci elveţieni.
Basmul cu cei 1000 de studenţi arestaţi care urmau să fie executaţi dacă el nu ar fi abdicat este un fabricat de către diaspora regalistă la şase luni de la plecarea lui din ţară, pentru a-i justifica ruşinoasa faptă. Dealtfel plecare lui a fost premeditată şi prin scoaterea din ţară a 47 de tablouri care aparţineau patrimoniului naţional pe care apoi le-a vândut.
În 1989 la Budapesta a semnat o declaraţie laşă împotriva statului român, prin care Transilvania era considerată o zonă de complementaritate între Ungaria şi România.
Bietul rege cerşetor al tronului decenii la rând, după 1989 s-a repezit cu lăcomie asupra României făcând uitat actul de abdicare, cerşind palate, castele, lefuri, ba şi-a confecţionat, cam jenant, un prinţ artizanal. A ales bine un actor să joace rolul. Şi-l joacă nu fără oarecare talent. Bătrânul rege a sperat o viaţă după nesperanţă.
Regii sunt azi în epoca rachetelor nucleare, demodaţi, anacronici, ca nişte căruţe trase de boi pe o autostradă!! Ce să facă ex-regele într-o lume ca a noastră?! Să ne dezbine şi mai mult ? Să agonisească şi mai mult? Să menţină haosul şi luxul în palate?
Sunt monarhii care în decursul secolelor şi-au construit o cale, un destin, au adus un echilibru ţărilor în care au fost şi astfel mai supravieţuiesc.
Ex- regele Mihai, care nu are niciun merit, nu se dă dus şi aleargă de-o viaţă după tronul ce nu l-au avut niciodată.
Acolo unde sunt regi, nu sunt cetăţeni, ci supuşi, iar totul de pe pământ cer şi soare aparţine suveranului. De asta înaintaşii săi spuneau: „Ţara mea”, „supuşii mei” sau „servitorii mei”.
Nu vrem să fim servitorii nimănui!! Monarhia este o instituţie revolută şi-a trăit traiul cât popoarele erau într-o subcultură şi sărăcie mare.
În prezent monarhiile nu-şi mai au rostul, acolo unde mai sunt în ţări bogate economic popoarele îşi permit a ţine monarhi numai un rol decorativ.
Preşedinte
Vatra Românească Cluj
Ing. Ioan Traian Balota
Omagiu celor merituoşi
Categoria: Conferinte Publicat la: 21 Sep 2011
În ziua de 28 iunie în sala de conferinţe a Uniunii Vatra Românească Cluj a avut loc o adunare festivă de decernare a DIPLOMELOR DE ONOARE membrilor şi simpatizanţilor care s-au remarcat în întraga lor activitate printr-o muncă prodigioasă depusă pentru afirmarea şi apărarea demnităţii naţionale.
Preşedintele organizaţiei ing. Ioan Traian Balota în cuvântul inaugural a elogiat activitatea celor cari prin cărţi, articole şi intervenţiile publice au evidenţiat prin argumentări ştiinţifice valorile perene aduse de poporul roman la civilizaţia europeană şi mondială, argumentate pe baza adevărului ştiinţific împotriva celor cari prin minciună, dezinformare şi omisiune au deformat realităţile deningrând poporul român.
“Trebue să conştientizăm că nu prin vorbe, ci prin fapte trebuie să apărăm demnitatea naţională”, a spus în încheierea cuvântului întroductiv domnul Balota.
În continuare se înmânează Diplomele de Onoare următoarelor personalităţi:
ÎPS Andrei Andreicuţ, mitropolitul Clujului Albei Crişanei şi Maramureşului, Acad. Dumitru Protase, Acad. Nicolae Edroiu, Prof. Dr. Dan Brudaşcu, Prof. Dr. Gelu Neamţu, Prof. Dr. Barbu Bălan, Col (r) Vasile Tutula şi D-lui Daniel Bran.
Dintre cei prezenţi au luat cuvântul Dumitru Protase, Dan Brudaşcu, Gelu Neamţu, senatorul Gheorghe Dumitraş şi Vasile Tutula.
În cuvântările luate de către cei prezenţi s-a desprins însemnătatea organzaţiei Vatra Românească Cluj în menţinerea aprinsă a candelel naţionalismului românesc, necesitatea unrii tuturor românilor în jurul elementului naţional pentru apărare naţiunii atât de factorii interni cari caută disoluţia statului naţional prin atentate la unitatea acestuia cât şi faţă de cei externi cari în goană după profit maxim profitând de conjuctura internaţională a globalizării realizează o exploatare nemiloasă a conaţionalilor noştri.
Mulţumind pentru onoarea ce li s-a acordat vorbitorii au făcut şi propuneri pentru revigorarea activităţii Vetrei Româneşti Cluj care să ducă la creşterea puterii de intervenţie a acesteia în viaţa politico-socială a munincipiului şi a ţării.
Marcaţi de atenţia care le-a fost acordată, laureaţii s-au angajat să participle cu mai multă eficienţă la menţinerea trează a ideii naţionale printr-o activitate mai combative împotriva tutror celor ce denigrază poporul roman, care prin contribuţia ce a adus-o la valorile civilizaţiei mondiale, şi-a câştigat dreptul la un mai mare respect.
La şedinţa festivă a fost prezenţi, pe lângă laureaţi, membrii Comitetului Director al UVR precum şi numeroşi invitaţi printre care remarcăm pe senatorul Gheorghe Dumitraş, care a fost plăcut impresionat de momentul respectiv.
Dintre laureaţi n-au fost prezenţi ÎPS Andrei Andreicuţ şi Acad. Nicolae Edroiu cărora li se va înmâna în mod personal de către preşedintele organizaţiei diplomele conferite în această şedinţă.
Omagiu lui Avram Iancu
Categoria: Actiuni Publicat la: 20 Sep 2011
Împlinirea a 139 de ani de la moartea eroului Avram Iancu a fost sărbătorită şi în acest an, la 11 septembrie, la Ţebea unde acesta îşi doarme somnul de veci de veghind din ceruri, poporul pe care l-a iubit şi căruia i-a închiat întreaga lui viaţă.
S-au adunat la Ţebea, la gorunul lui Horea, românii din toate părţile ţării aducând un omagiu prin corone şi jerbe de flori , cuvântări şi spectacole, “Crăişorului munţilor”, cum a fost denumit în epocă.
Printre cei ce au perticipat la aceasta sărbătoare comemorativă a fost şi o delegaţie de 30 de membrii şi simpatizaţi ai VETREI ROMÂNEŞTI CLUJ, care au depus la mormântul eroului o coroană de flori.
Cinstirea eroilor neamului, atât a celor naţionali cât şi a celor locali, este o datorie sfântă pentru ţoţi românii, ei fiind martirii neamului, deoarece fără sacrificiul lor în vitregia vremurilor care s-au abătut asupra pământului strămoşesc, poporul român ar fi dispărut demult fiind absorbiţi de imperiile cu care ne-am învecinat.
Pe urmele istoriei
Categoria: Actiuni Publicat la: 20 Sep 2011
În ziua de 25 iunie a.c. un grup de 28 de membri ai Ununii Vatra Românescă Cluj au efectuat o excursie la Sarmisegetusa Ulpia Traiana capitala Daciei Romane. După obţinerea victoriei finale a romanilor asupra dacilor, din anul 106 d.C. vechea capitală a Daciei Sarmizegetuzsa Regia a fost distrusă, s-a edificat un nou oraş de romani pe locul unei garnizoane rămase după primul război cu dacii din anii 101-102, care a devenit capitala noii provincii a Imperiului Roman.
Ulpia Traiana a fost întemeiată de guvernatorul Daciei Romane, Decimus Terentius Scaurianus . Numele complet al oraşului fiind Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
Oraşul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania şi care purta în antichitate numele de Tapae, astăzi “Porţile de Fier ale Transilvaniei”. Tapae era un loc de tristă amintire pentru romani întrucât în cele trei războaie precedente purtate împotriva dacilor conduşi de Decebal, romanii fie au fost bătuţi fie au înregistrat pierderi importante.
Aşezarea ei strategică este dată şi de faptul că se găsea pe drumul ce traversa întreaga provincie Dacia Romană care lega cetatea Drobeta, unde era şi podul pe care se traversa Dunărea, de cetatea Porolisium situată la extremitatea nordică a provinciei. Cum din anul 166 popoarele “barbare” aflate la graniţa imperiului în frunte cu marcomanii şi dacii liberi, atacă provincia, guvernatorii Daciei au luptat din greu ca s-o apere.
Alexander Severus (222-235) a acordat oraşului titlul de metropolis şi instituie Concilium III Daciarum. În anul 241, la Sarmizegetusa, conciliul celor trei Dacii (Dacia era împărţită în 3 provincii administrative: Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis şi Dacia Malvensis) se închină împăratului Gordian al III-lea (238-244).
Pe fondul atacurilor barbare şi lipsa soluţiilor de a apăra Dacia, împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei şi funcţionarilor, care au fost urmaţi şi de proprietarii de pământ şi de sclavi, dar nu de marea masă a populaţiei, oraşul a continuând să supravieţuiască cu o populaţie împuţinată şi modestă.
Viaţa oraşului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor şi a popoarelor aduse de aceştia când haosul a pus stăpânire peste tot arealul central european.
În prezent pe lângă ruinele vechii capitale se găseşte o localitate cu acelaşi nume în cadrul căreia se este un muzeu care adăposteşte artefacte găsite cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate dealungul timpului.
Rămăşiţele din zidurile unor clădiri sunt conservate însă situl nu este întreţinut, se vede lipsa de preocupare atât a administraţie locală cât şi mai ales a celei centrale pentru păstrarea şi punerea în valoare a acestui patrimoniu.
Înafară de o gheretă în care se vând bilete pentru vizitarea sitului nu există nuci un punct de informare, muzeul este peste drumul vis a vis de situl arheologic, avînd un program ce nu este respectat.
Se necesită intervenţia urgentă şi eficientă a ministerului culturii şi a celui a turismului pentru asigurarea unui aspect civilizat, european, acestui vestigiu istoric ce ocupă un loc important în formarea poporului român.
În drum spre Sarmisegetusa Ulpia Traiana ne-am oprit şi la Mirăslău locul luptei pierdute de Mihai Viteazul cu nobili transilvani după înfăptuirea actului uniri cu primul pas la 1 noiembrie 1599când intră tiumfător Alba Iulia după victoria de la Şelimbăr împlinit în mai 1600, când Mihai Viteazul când îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă după victoria de la Bacău.
Nemulţumiţi de instalarea lui Mihai Viteazul ca domn al Transilvaniei, Ţării Româneşti şi Moldovei nobili transilvani unguri, saşi şi secui au strâns o armată în nordul Transilvaniei cu intenţia de-al înlătura pe Mihai Viteazul de la conducerea Transilvaniei. Lupta dintre oaste acestor nobili sprijiniţi de generalul Basta, şi ceea a lui Mihai Viteazul s-a dat la Mirăslău unde Mihai Viteazul este învins 18/28 septembrie 1600 fugind spre Ţara Românească unde află că a fost înlocuit de la domnie.
Cu sprijinul împăratului Austriei Rudolf II, unde se refugiază, va reveni şi îi va învinge pe nobili transilvneni la Guruslău în 3 august 1601 restabilind pentru puţin timp situaţia iniţială.
Şi aici monumentul ce evocă acest moment din istoria nemului este neîngrijit aproape abandonat. Încă o dovadă a lipsei de patriotism a preocupării de a pune în valoare şi de a ne afirma istoria neamului deşi obeliscul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba, elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România în anul 2004.
Ambele locuri vizitate ce fac parte din patrimonul naţional sunt aşa cum am arătat într-o gravă stare de degradare în timp ce în conacele nobililor unguri pentru restaurare aceaste se cheltuesc sume importante rezultatel ale actualului Minister al Culturii din România condus de alogeni.
Bustul împărătesei Sisi nu are ce căuta pe pământul românesc
Categoria: Comunicate Publicat la: 18 Sep 2011
În dorinţa de a menţine vie perioada de tristă aducere aminte pentru români, când Transilvania era administrată de unguri, aceştia ne ţinând seama de sensibilităţile românilor, pun tot felul de însemne ungureşti care să întreţină tensiunea interetnică între români şi ungurii din România, menţinând o stare de tensiune permanentă prin tot comportamentul lor.
În această categorie de acţiuni se înscrie şi propunerea recent făcută de liderul formaţiei CNMT, Gergely Balasz, ca la reabilitarea podului Elisabeta de peste râul Someş din municipiul Cluj Napoca să se amplaseze la capătul acestuia bustul Înpărătesei Sisi. Fosta împărăteasă a Austriei Sisi pe numele ei întreg este Prinţesa Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbach cunoscută mai ales sub numele Sisi s-a nascut pe data de 24 decembrie 1837, la Munchen. Prinţesa nu avea decât 16 ani când la 24 aprilie 1854, s-a căsătorit la Viena cu împăratul Austriei Franz Joseph. Sisi şi cu Franz erau erau veri aşa că le-a trebuit dispensa Papei, care dealtfel le-a fost acordată.
În afară de limba maternă, germana, Sisi, vorbea franceza (învăţată cu greu în puţinul timp dintre logodnă şi căsătorie, Elisabeta neavând aptitudinile necesare pentru limbi străine), iar după un timp a învăţat şi limba ungară. În 1855, prinţesa Elisabeta şi-a luat un profesor de limba ungară, iar un an mai târziu vorbea fluent această limbă. Elisabeta a devenit cu timpul o persoană foarte populară în Ungaria, deoarece a luptat pentru libertatea acestei ţări. Înclinaţiile ei către această ţară proveneau de la profesorul ei de istorie de origine ungară, care a jucat un rol foarte important în opiniile politice ale împărătesei.
Elisabeta ca om politic a luptat pentru Ungaria. În activitatea diplomatică era excelentă, Ungaria era prioritatea ei şi avea o mână de fier. La semnarea acordului Austro-Ungar din 1867 Elisabeta a avut un rol important în realizarea sa. În 8 iunie 1867 Elisabeta cu Francisc Iosif au plecat la Buda acolo au fost încoronaţi, după acordul Austro-ungar, ca „regi ai Ungariei”. Dealtfel acest lucru nu era deosebit de important la timpul respectiv, fostul împărat al Austriei din Casa de Habsburg, a fost din 1848 până în 1916 investit cu titlurile de rege al Ungariei şi Boemiei, rege al Croaţiei, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc., toate acestea fiind formaţiuni organizatorice în cadrul imperiului fără atribuţii statale.
Ca urmare a implicării ei în activităţile politice ale imperiului, în 10 septembrie 1898 în timp ce Elisabeta era în trecere prin Geneva a fost înjunghiată de anarhistul italian Luigi Lucheni, cu toate că împărăteasa era inregistrată la hotel sub o altă identitate. Acasta a înjunghiat-o tocmai când se pregătea să urce impreună cu doamna sa de onoare, contesa unguroaică Irma Sztaray, pe vaporul spre Montreux. Implicarea ei în semnarea acordului din 1867 şi activitatea ei ulterioară pentru creşterea influenţei ungare în cadrul imperiului, o face indezirabilă pentru poporul român.
Ca urmare a acestui acord ia naştere imperiul dualist Austro Ungar în cadrul căruia ungurii încep un progrom împotriva românilor din Transilvania în vederea desnaţionalizării lor. Sunt desfiinţate toate şcolile româneşti de stat, este întrudusă limba ungară în şcolile confesionale româneşti şi în grădiniţe, se dau nume ungureşti tuturor satelor şi oraşelor, se ungurizează numele românilor. Pe acest fond juridic implementat pentru dezvoltare a ungarismului au loc masacre în masă şi crime împotriva românilor, hungarismul la începutul secolului XX ajungând într-o stare de ferocitate delirantă. Numai în perioada 1902-1912 jandarmii unguri au împuşcat fără motive 300 de români, mii de români fiind trimişi în puşcării sau primind amenzi mari numai pentru faptul că îşi manifestau apartenenţa la naţia română prin afişarea de cocarde tricolore sau pentru că au cântat cântece româneşti.
Dualismului Austro Ungar constituie o pagină neagră pentru poporul român , în cei 51 de ani cât a durat acest mariaj, românii au fost supuşi unui adevărat genocid ce un poate fi uitat. De aceea orice persoană care îşi leagă numele de înfăptuirea acestui act se face vinovată de toate aceste crime, fiind considerată pesona „non grata” pe pământul României. Cu atât mai mult împărăteasa Sisi care era considerată în epocă susţinătoare frenetică a ungurilor şi care a dat naştere în 23 aprilie 1868 unei fete Maria Valeria numită şi „copilul ungur” ce era pregătită să fie consoartă pentru viitorul rege al Ungariei. Dealtfel împărăteasa Sisi nu are nici o legătură cu localitatea noastră şi nici în Transilvania, singura descindere în timpul vieţii ei pe pământ românesc pare să fi avut loc la Băile Herculane.
Vatra Românească Cluj
Preşedinte
Ing. Ioan Traian Balota
Aurul Apusenilor
Categoria: Actiuni Publicat la: 17 Aug 2011
În ziua de 4 iunie a.c. un grup de 40 membrii ai Vatrei Româneşti Cluj au făcut o excursie documentară la Roşia Montană .
Zona Munţilor Apuseni era cunoscută ca o zonă auriferă cu mult înainte pe vremea tracilor apoi a dacilor cari au practicat aici exploatarea aurului din nisipurile aurifere aduse de râuri.
Prima consemnare scrisă despre această zonă este a istoricului grec Herodot ( 484 – 425 î.e.n.) considerat părintele istoriei.
Una din localităţile situate în Munţii Apuseni din care s-a extras aur a fost şi Roşia Montană, localitate cunoscută din vremurile vechii Dacii cu denumirea de Alburnus şi atestată documetar în anul 131 imediat după cucerirea unei părţi a Daciei de către romani.
În urma cuceririi Daciei din anul 106 romanii au acaparat tezaurul dacic care a fost evaluat la 150 tone de aur şi 1500 tone argint, bogăţiile luate din Dacia asigurând pentru 123 de zile desfăşurarea serbărilor în întreaga Romă, precum şi cheltuelile cu războiul dus de romani împotriva Parţilor.
Pentru a mări poducţia de aur extras din această zonă romanii au adus mineri specializaţi din Dalmaţia şi Iliria, cari amestecându-se cu populaţia autohtonă „dacă”, au dat nastere unor români cu un carater mai ferm, cari în decursul istoriei s-au opus prin forţă nedreptăţilor sociale declanşând în anul 1784 răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, care prin ideile declarate a prefaţat programul Revoluţiei Franceze din 1879 şi apoi realizând sub conducerea lui Avram Iancu prin luptă armată, rezistenţa împotriva asimilării hungariste a românilor, cu ocazia revoluţiei ungare din 1848.
Dezvoltarea extragerii de aur, goana după obţinerea acestui metal atât la noi cât şi aiurea nu poate fi explicată prin modul în care acest metal de-a lungul mileniilor a contribuit la dezvoltarea uneltelor de muncă, aurul fiind utilizat numai pentru confecţionarea podoabelor.
Şi în prezent la nivel mondial aurul este folosit în proporţie de 85 % pentru construirea de podoabe şi numai 15% în industria construcţiilor industriale necesare funcţionării şi dezvoltării societăţii omeneşti.
În medie la nivel mondial pentru obţinerea unui gram de aur se prelucrează o tonă de minereu ce conţine acest metal .
Exploatarea Roşia Montană este una din exploatările aurifere existente în zona Munţilor Apuseni unde exploatarea aurului s-a făcut până în anul 1997 când din motive economice această activitate a fost sistată.
Ea fost închisă ca multe activităţi industriale din România postdecembristă, care au fost distruse ca urmare a intereselor companiilor internaţionale cu concursul larg a celor ce s-au căţărat pe treptele puterii în stat, beneficiind în urma acestor „privatizări” de foloase materiale sub forma de comisioane, la care nici nu au putut visa în detrimentul marii mase de români, adevăraţii proprietari ai acestora, cari rămaşi fără mijloace de subsistenţă au trebuit să ia calea exilului iobăgind prin ţări străine.
În zona Roşia Montană se află cel mai mare zăcământ de aur din Europa continentală, estimat la peste 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint.
În prezent în totală opoziţie cu atmosfera creată de Academia Română şi diferite organizaţii ecologice lucrările de pregătire a exploatării zăcământului aurifer din această localitate de către societatea Roșia Montană Gold Corporation continuă.
RMGC este o companie înființată în anul 1997, în județul Alba, în care acționari sunt compania minieră de stat Minvest Deva – cu 19.31%, Gabriel Resources – cu 80.46% și alți acționari minoritari – cu 0.23%. Proiectul minier de la Roșia Montană este preconizat să se desfășoare pe parcursul a 25 de ani, pe o suprafață de 12 km², timp în care se estimează că vor fi extrase 314 tone de aur și 1480 tone de argint.
S-au efectuat lucrările de descărcare arheologică RMGC, începînd din 2002, au fost achiziţionate de companie un număr 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului adică 78% din totalul vizat. Din aceste 794 de gospodării, 143 au fost case nelocuite, 150 de familii au optat pentru strămutare, iar 501 familii au optat pentru relocare. Valoarea totală a investiției în achiziția de proprietăți se ridică la peste 71 de milioane de dolari.
Conform estimărilor companiei, proiectul va crea peste 2.300 de locuri de muncă pe timpul fazei de construcție a minei și peste 800 de locuri de muncă permanente după ce proiectul va deveni operațional.
În realizarea acestei investiţii se ridică mai multe probleme pentru care vor trebui găsite metode de rezolvare .
Diminuarea pericolului ce-l prezintă extragerea aurului folosind metoda cianurării metodă folosită în prezent în 80% din exploatările aurifere din lume, tehnologiile alternative (folosirea de polimeri) fiind scumpe ceea ce ar duce la ineficienţa investiţiei, dar nu prohibitive.
Efectuarea unei exploatări raţionale şi nu intensive fără abordarea simultană a tuturor fronturilor de extracţie pentru ca cianura din apele uzate să aibe timp să se descompună sub influenţa radiaţiilor ultraviolete.
Ecologizarea zonelor de extracţie pe măsura epuizării minereului din ele astfel ca zona să se redea circuitului turistic etapizat în paralel cu extracţia miereului aurifer.
Este necesară desecretizarea contractului de concesiune a zonei încheiat de Statul Român cu RMGC întrucât circulă zvonuri că pe lângă aur şi argint în minereul de acolo ar exista şi Wolfram, lucru ce ar duce la schmbarea datelor problemei, acest metal având în perzent o valoare mai mare decât a celor asociate fiind utilizat în tehnologiile de vârf fiind un metal strategic.
Datorită creşterii valorii aurului pe piaţa internaţională credem că Statul Român ar putea să eficientizeze fără aport valutar străin extracţia acestui metal şi să renunţe la contractul de cesiune cu societatea canadiană Gold Corporation restituindu-i acesteia investiţiile făcute până în prezent.
Lucrările din zonă ar fi benefice pentru locuitorii zonei cari în prezent nu au nici o sursă de venit şi care în timpul exploatării ar putea să se profileze pe agroturism asigurând o dezvoltare durabilă a zonei.
Deşi stau pe o bogăţie enormă locuitorii acestei zone sunt săraci la limita suprvieţuirii fapt pentru care este imperios necesar găsirii soluţiei de industrializare a cestor locuri astfel ca locuitorii ei “să nu cerşească din poartă-n poartă”.
Ing. Ioan Traian Balota
Unguri şi nu maghiari
Categoria: Comunicate Publicat la: 6 Apr 2011
Lipsa culturii istorice ne poarte juca adesea feste, făcându-ne victimele unei propagande absurde dar tenace, menite să transforme, vinovaţii în victime, trădătorii şi asasinii în eroi, adevărul în contrariul lui, hoţul în “negustor cinstit”, genocidul în cruciadă a păcii şi pretenţiile utopice, ale unor foşti călăi, în revendicări “democratice” şi “europene” în numele unor imaginare “drepturi colective” şi în detrimentul drepturilor inalienabile ale popoarelor şi naţiunilor.
Astfel, o întreagă elită politică se străduieşte să demonstreze echivalenţa unguri-maghiari, ceea ce în realitate este o absurditate implementată în conştiinţa europeană şi universală de terorismul de stat al unei politici de genocid etnic şi cultural.
În accepţiunea etnică a cuvintelor, “ungurii” nu sunt “maghiari”, tot aşa cum românii nu sunt daci, italienii nu sunt romani, englezii nu sunt saxoni, francii nu sunt celţi.
Toate ţările europene denumesc etnia ungurească cu apelativul ungur, modificat puţin potrivit specificului fonetic al limbii lor (franceză – hungrois, engleză – hungarin, germană – ungarisch, italiană – hungherese, ş.m.d.)
Numai românii le spun maghiari şi ce este mai grav nici elita culturală românească nu face excepţie amestecând într-un carusel ameţitor denumirile de ungur şi maghiar, percum şi cea de imperiu austro –ungar cu cel de imperiu austriac, deşi coaliţia Austro –Ungară a avut o durată de numai 51 ani în comparaţie cu imperiul Austiac care a avut o existenţă de peste1000 ani, luând naştere în anul 996 şi apoi existînd ca stat european sub diferite denumiri, ducat,regat şi apoi imperiu din 1804.
Primind la sfârsitul lui 1867, in cadrul statului dualist spre administrare, o sumedenie de teritorii slave, romanesti si chiar germane din cadrul imperiului austriac, ungurii le-au declarat abuziv mostenire de la “Sfântul Ştefan”, şi s-au trezit minoritari intr-un stat himeric pe care l-au asociat denumirii de “Ungaria Sfântului Stefan”.
Instinctul lor tenace de supravieţuire prin cuceriri i-a facut să treaca rapid la o politica oficiala si ,,stiintifica” de deznationalizare a neungurilor, meticulos programată, in scopul confectionarii unei natiuni “omogene”.
Astfel au decis sa nu mai vorbeasca despre existenta unor popoare în cuprinsul zonei lor de administrare ci despre un singur popor, asa cum rusii, preluandu-le exemplul, aveau sa treacă, ulterior, de la ,,popoarele sovietice” din vremea lui Stalin la “poporul sovietic” in timpul lui Brejnev.
Numai că ungurii nu au folosit un termen abstract pentru a defini poporul “unic”, ci unul concret, extras din propria istorie.
Prin ,,legile de maghiarizare” de dupa 1867, indeosebi prin aceea din decembrie 1871, ei au dezgropat numele de “maghiar”, ce în limba lor arhaică cu care ei au venit în Europa din stepele asiatice, înseamnă , “stăpân”, “puternic”, “om al pâmântului”.
Apoi au proclamat ca în Ungaria dualistă nu mai existau unguri, slovaci, germani, croati, sloveni, români, evrei, tigani ci… maghiari, maghiarii fiind “fiii patriei”, unguri, slavi, români etc, care acceptau sa invete limba ungară, să-şi schimbe numele cu nume unguresc, credinta, si să recunoscă hotarele aşa zise ale lui Ştefan cel Sfânt.
Ar fi ca şi cum noi, romanii, am fi proclamat pe 1 decembrie 1918 când s-a articulat Statul Naţional Unitar Român, că în Romania Mare nu mai existau români, unguri, tigani, secui si altii ci DACI, dacii, fiind fiii patriei care vorbeau limba dacă, adica româna si recunosteau hotarele lui Burebista.
După destrămarea Uniunii Sovietice toate ţările care au făcut parte din aceast conglomerat, au revenit la vechea lor denumire , reapărând poporul rus, ucrainean , bielorus etc.şi dispărând denumirea de “sovietic”.
Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă cu denumirea de maghiar după destrămarea în 1918 a imperiului dualist austro –ungar şi implicit s-a spulberat şi marasma regatului ungar de o mie de ani , care dealtfel a dispărut ca stat de pe harta Europei după înfrângerea de la Mohaci din anul 1524 când, o parte a acestuia a fost transformată în paşalâc turcesc cu capital la Buda, iar o altă parte mai mică a fost ocupată de statul austriac.
Noastalgicii menţin denumirea de maghar în speranţa realizării visului himeric a Ungariei din timpul lui Stefan cel Sfânt, (sfânt pentru că a cerştinat prin ordin poporul ungar în anul 1000) impunând românilor apelativul de “maghiar” umilindu-i în continuare ,dacă nu mai pot prin teroare, ca pe vremea când în Transilvania deţineau puterea politică, prin diversiune.
E momentul să ne debarasăm de această povară apelându-i pe minoritarii noştri cu denumirea de ”unguri” demonstrând verticalitate şi mândrie naţională , trezindu-i la realitate din visul fantasmagoric a unei viitoare Ungarii Mari.
Uniunea Vatra Românească Cluj,
Preşedinte
ing. Ioan Traian Balota
Conferinţa UVR Cluj
Categoria: Conferinte Publicat la: 31 Mar 2011
Marţi, 29 martie 2011, la sediul Uniunii Vatra Românească Cluj a avut loc Conferinţa Uniunii, prilej cu care a fost aleasă noua componenţă a Comitetului Director din cadrul organizaţiei. Preşedinte al organizaţiei a fost reales inginerul Ioan Traian Balota. Conform prevederilor statutare, Dl. Balota, preşedintele în exerciţiu, a prezentat raportul activităţii pe perioada 22.05.2007 şi până în prezent. Din raport se desprind următoarele:
Conform prevederilor Statulului nostru îmbunătăţit şi adoptat cu ocazia Conferinţei de dare de seamă şi alegeri din 22.05 2007 activitatea desfăşurată de organizaţia noastră în perioada la care se referă prezentul raport s-a axat pe:
Cunoaşterea, respectarea şi valorificarea trecutului istoric al românilor, a etnogenezei şi continuităţii lor în spaţiul carpato – danubiano – pontic
Cultivarea şi răspândirea valorilor culturale ale neamunlui românesc
Apărarea unităţii statale, integrităţii teritoriale, precum şi a suveranităţii şi demnităţii României
Acestor deziderate le-am răspuns prin efectuarea următoarelor activităţi:
Comunicări ştiinţifice, lansări de carţi,excursii tematice, articole în presa locală, Intervenţii la Organele de Stat.
De un mare efect în afirmarea Uniunii Vatra Românească Cluj în popularizarea existenţei acestei organizaţii şi a acţiunilor îmtreprinse este , deschiderea unui site pe internet în care sunt prezentate, Statutul, Imnul, Istoria Vetrei Româneşti Cluj, precum şi cele mai importante acţiuni întreprinse de către aceasta în timp real.
O preocupare de seamă am acordat-o lărgirii activităţii prin înfiinţare de noi grupe în cadrul organizaţiei.
Astfel în prezent pe lângă organizaţia de bază, avem organizate şi funcţionează, o grupă de femei, o grupă de tineret şi o grupă de seniori.Toate aceste grupe îşi au viaţă internă proprie în concordanţă însă cu principiile stabilite în statutul Vetrei Româneşti Cluj , prin întâlniri săptămânale la care iau parte membri şi simpatizanţii acestor grupe. ————————————————————————————————————————–
O problemă deosebită cu care ne-am confruntat şi care va continua şi în viitor este asigurarea fondurilor funcţionării organizaţiei a cărei acţiuni nu pot fi finanţate numai pe seama veniturilor realizate din cotizaţiile membrilor.
În anul ce a trecut la asigurarea fondurilor necesare au contribuit prin donaţii,
S.C. ROMTRANS CLUJ S.R.L. cu 2000 lei şi S.C. ELECTROMONTAJ CLUJ S.A, tot cu 2000 lei, Federaţia Naţională a Refugiaţilor cu 2400 lei precum şi grupa de seniori a UVR Cluj,cu suma1200 lei, cărora le aducem mulţumiri şi cu această ocazie
————————————————————————————————————————–
Pentru perioada viitoare ne propunem continuarea activităţilor din cadrul categoriilor desfăşurate până în prezent pe linia afirmării demnităţii naţionale prin conferinţe, simpozioane , articole la presa locală, şi excursii tematice la locurile cu încărcătură istoruică ce au marcat destinele neamului românesc,.
Paricipări la evocarea şi comemorarea măreţelor momente ale istoriei naţionale precum şi a marilor personalităţi prin depuneri de coroane cu flori.
Lărgirea colaborării cu societăţile culturale din municipiu pe baza relaţiilor de respect reciproc şi întrajutorare.
Intensificarea relaţiilor cu bisericile româneşti Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco Catolică prin cunoaşterea şi influenţarea acţiunilor patriotice întreprinse de aceste în cadrul activităţilor de catechizare şi cele social filantropice. În această categorie vom dezvolta şi diversifica relaţiile cu Episcopia Harghita Covasna pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor misionare a acestei episcopii din această parte a ţării în care românii sunt marginalizaţi.
Find un an preelectoral dorim să avem mai multe contacte cu principalele partide politice din judeţ în vederea sondării programelor ce le au în direcţia renaşteri patriotismului, pentru a orienta membrii şi simpatizanţii organizaţiei noastre în vedere alegerii celor mai buni candidaţi şi sancţionarea celor ce au trădat idealul naţional în legislaţiile anterioare.
O atenţie deosebită vom acorda creşterii numărului de membrii ai organizaţia noastră prin realizarea de activităţi atractive şi de a căuta sponsori pentru a putea susţine material activităţile ce dorim să le întreprindem la un nivel mai amplu şi mai diversificat .
Deasemeni este nevoie de a avea o atitudine mai vocală în municipiu şi la nivel naţional privind toate acţiunile ce lezează demnitatea naţională a românilor, apelând mai mult la sprijinul organizaţiei de tineret
Pe baza experienţei dobândite în surmontarea greutăţilor cu care ne-am confruntat prin dezvoltarea formelor organizatorice nou înfiinţate, prin mobilizarea tuturor membrilor organizaţiei la o participare activă la toate acţiunile ce le vom întreprinde, sperăm într-o integrare mai eficientă a organizaţiei noastre în apărarea, consolidarea şi afirmarea demnităţii naţionale .
Preşedinte
Ing. Ioan Traian Balota
